Purgatoriul, poemul isp¿¿irii ¿i al speran¿ei dublate de mântuire, a doua împ¿r¿¿ie din cele trei ale lumii cre¿tine de dincolo, vizitat¿ ca ¿i Infernul sub îndrumarea poetului latin Virgiliu, este descris¿ de Dante ca un munte foarte înalt, ce se înal¿¿ pe o insul¿ în centrul emisferei australe, completamente înconjurat¿ de ape, la antipozii Ierusalimului aflat în centrul emisferei boreale. A¿a cum însu¿i Virgiliu explic¿ (Inf., XXXIV, 121-126), atunci când Lucifer a fost azvârlit din cer ca pedeaps¿ pentru rebeliunea sa, acesta s-a pr¿bu¿it în centrul Terrei, în partea emisferei australe, drept care toate ¿inuturile r¿scolite s-au retras în cea boreal¿ de teama atingerii cu Vr¿jma¿ul; astfel s-a creat genunea infernal¿, iar p¿mântul dislocat a format muntele Purgatoriului ce s-a în¿l¿at în opozi¿ie cu Infernul. În vremea lui Dante, a doua împ¿r¿¿ie era o crea¿ie recent¿ a doctrinei cre¿tine, fiind oficial definit¿ abia în 1274 la Conciliu de la Lyon, cfr. unor istorici ai Bisericii, precum Jacques Le Goff.